Mănăstirea Moldovița este una dintre cele mai vechi așezări monahale, cu un important trecut istoric. Originea sa nu este cunoscută cu precizie, însă tradiția o amintește încă din perioada voievozilor Mușatini. Sub domnia lui Alexandru cel Bun a fost zidită prima biserică din piatră, atestată documentar între 1402-1410 cu întregul ansamblu de contrucții, având hramul Buna Vestire și fiind deja un centru cultural. Mănăstirea Moldovița s-a bucurat de privilegii și din partea lui Ștefan cel Mare. Prin mai multe hrisoave voievodul a confirmat mănăstirii 11 sate, mai multe iezere, prisăci și privilegii comerciale care o situau printre cele mai înstărite mănăstiri din Moldova.

Interesantă este bolta pronaosului - în locul celor patru arce moldovenești apare un sistem de opt arce întretăiate, având aspectul unei stele. Gropnița este boltită semicilindric și luminată de o fereastră la sud. La nord-vest se află o scară de piatră ducând la camera tezaurului. Naosul are două abside laterale semicirculare, continuându-se cu absida altarului în aceeași formă, și este luminat de patru ferestre mai mici decât cele din pronaos. Deasupra naosului se ridică turla - înaltă, circulară în interior și octogonală la exterior, așezată pe două baze suprapuse în formă stelată. Sistemul de boltire este cel tradițional moldovenesc, asemănător celorlalte biserici din epoca lui Petru Rareș. Pardoseala este în întregime din piatră. În exterior, biserica și turla sunt ornate la cornișă cu un rând de ocnițe și firide alungite la abside. Acoperișul bisericii este în întregime din șiță de brad.
Mănăstirea Moldovița este a doua după Humor și ultima dintre mănăstirile bucovinene având pridvorul deschis.
Pictura interioară nu se abate de la tradiție, însă Răstignirea (naos) e socotită cea mai valoroasă realizare pe această temă din bisericile Bucovinei. Se fac în mod curent asemănări cu arta italiană (Coborârea de pe cruce) sau cu iconarii Novgorodului din sec. XV (Plângerea lui Iisus, peretele de nord). În conca altarului, la o masă concavă, Cina cea de taină îl are pe Iisus la centru într-o atitudine plină de căldură. Bogăția elementelor figurative și decorative, strălucirea coloritului, sunt impresionante la Fecioara orantă din bolta pronaosului ca și la Maica Domnului Îndurătoare din timpanul portalului, imagine mai umanizată și mai tragică decât în orice altă iconografie.

Pictura exterioară datând din anul 1537, mai mult decât cea interioară, prezintă evidente asemănări cu fresca de la Mănăstirea Humor, este complexă imagistic și bogată cromatic. În pridvor, ca peste tot, Judecata de Apoi include printre eretici pe Mohamed. Fațada sudică, avantajată, a bineconservat Imnul acatist și un impresionant Asediu al Constantinopolului, poate cel mai bine zugrăvit; alături Rugul lui Moise completează ilustrarea învățăturii mariologice ortodoxe. Tot la sud, într-o compoziție generoasă, Arborele lui Iesei se înalță străjuit de căpeteniile celor 12 seminții ale lui Israil. Pe abside este reprezentat Cinul, ca grăitoare legătură între Biserica triumfătoare din cer și cea luptătoare de pe pământ. Remarcabilă este împletirea și unitatea elementelor bizantine și locale, interpretarea românească a unor teme tradițional bizantine.
Din punct de vedere artistic, împodobirea bisericilor cu picturi exterioare este o inovație. La Mănăstirea Moldovița pictura reprezintă un tot unitar de cultură generală - pe lângă scenele religioase. În exterior se pot vedea scene istorice (Asediul Constantinopolului) și cu aspect cultural (Filosofii antici). Pe stâlpul de pe fațada sudică sunt redați sfinții militari (Sf.Gheorghe, Sf.Dimitrie, Sf.Mercurie). În continuare, pe aceeași fațadă, la partea superioară este reprezentat "Imnul acatist", una dintre cele mai frumoase teme iconografice care se poate vedea la bisericile din Bucovina. Alături de "Imnul acatist" și "Asediul Constantinopolului" apar și "Rugul lui Moise" și Arborele lui Iesei" (temă care ilustrează genealogia lui Iisus și nu lipsește de la nici o biserică cu picturi exterioare din Moldova). La baza întregii picturi interioare și exterioare, care se desfășoară după un program precis, stă un principiu caracteristic artei creștine - acela de a oferi prin pictură sinteza adevărurilor religiei. Spre deosebire de pictura din secolul al XV-lea, care vorbește mai mult prin sobrietate și simbolism, cea de la Moldovița, deși continuă tradiția bizantină, are un caracter mult mai realist, narativ. Realismul cu care sunt tratate personajele și felul în care sunt așezate în cadrul respectiv, insuflă viață scenelor. În întreaga pictură figurile sunt judicios distribuite, urmând să pună în valoare proporțiile armonioase ale bisericii. Siluetele elegante ale personajelor sunt în acord cu suprafața curbă a absidelor, în perfectă concordanță cu arhitectura monumentului.
Catapeteasma este sculptată în lemn, pictată și aurită, adevarată operă de artă. Partea superioară, până la candele, datează din secolul al XVI-lea, iar cea inferioară din secolul al XVIII-lea.

Muzeul mănăstirii păstrează manuscrise din secolul al XV-lea în care se fac referiri prețioase la modul de organizare a școlii mănăstirești, la activitatea culturală în general. Aici au fost caligrafiate, printre altele, Tetraevangheliarul (1613) și o psaltire (1614).
Jilțul domnesc din vremea lui Petru Rareș (sec. XVI) este cea mai valoroasă operă de acest gen din Moldova, în bună vecinătate cu broderiile dăruite de Voievodul Ștefan cel Mare (sec.XV).
În anul 1785 Mănăstirea Moldovița a fost desființată. Până în 1932-1934 când și-a reluat activitatea ca mănăstire de maici, a suferit numeroase deteriorări. În perioada 1954-1960 Moldovița a fost restaurată și înnoită. Acoperișul a fost refăcut în întregime și i s-a mărit sarpanta pentru protecția picturii, au fost degajate bazele turlei pentru a-i evidenția silueta impunătoare, fundațiile și soclul au fost consolidate, iar zidurile, turnurile și chiliile au fost refăcute.